Valizele fotbalului (I)

IUA face, incepand de astazi, o radiografie a oamenilor care conduc cluburile din Liga I. Aface­rile lor si efectele crizei economice asupra acestora, implicarea in fotbal dar si viata personala sunt parti ale fiecarei analize.
Ordinea in care materialele vor fi prezentate este cea din clasament.
Conflictuala, starea de spirit din high-life-ul societatii dinamoviste aduce in prim plan personaje interesante. Nicolae Badea (foto), Cris­tian Borcea, Vasile Turcu, Florian Walter (fost Busca) si Dragos Savulescu. Sunt cei cinci actionari de la Dinamo, club care inca mai viseaza la cea mai stralucitoare si profitabila afacere fotbalistica a Occidentului: Liga Campionilor. Eclectica si divizata, conducerea liderului a obtinut unele succese in Liga I dar a oferit deseori si momente tensionate. Totodata, Dinamo este clubul din Liga I care a experimentat cele mai multe formule de actionariat. Niciodata, insa, nu a existat un lider detasat care sa sustina clubul din banii lui. Actualmente sunt cinci actionari, o "mana" care conduce Dinamo intr-o maniera uneori contestata, dar spectaculoasa si eficienta. Fiecare dintre ei are o cota din actiunile de la club, incerta insa pentru opinia publica. Este neclar statutul actiunilor lui Vova Cohn, iar la plecarea de la Dinamo, Giovanni Becali a tunat si a fulgerat: "Nu am primit niciodata actiuni, ci petice de hartie fara valoare!".
Sa-i luam pe degete: 1. Nicoale Badea. Este conducatorul clubului si rezista acolo de aproape zece ani, in ciuda opozitiei extrem de puternice pe care a intampinat-o din partea unora dintre cei mai influenti oameni din fotbalul romanesc, Ioan Becali si Gigi Netoiu fiind cele mai recente exemple. A incercat si Gigi Becali ceva, imediat dupa venirea lui la Steaua, dar diferentele intre cei doi sunt prea mari si patronul Stelei s-a linistit dupa dispute castigate de Badea cu o atitudine mai degraba compa­timitoare, nu agresiva.
Presedinte modern si cu relatii
Cu un trecut ante-revolutionar in care electronistul capabil a fost inghitit de ginerele lui Ion Dinca, Nicolae Badea a gasit in perioada de dupa 1989 terenul
propice. A facut o avere imensa profitand de background-ul finan­ciar si de reteaua de relatii a socrului sau, dar o parte infima din ea a ajuns la Dinamo. El s-a trans­format rapid
intr-un om de afaceri occidental dupa vorba, dupa port, dar estic din punct de vedere al rapiditatii cu care a acumulat o avere de sute de mili­oane de euro
. Computer­land, Orange, Pepsi, Pizza Hut si GRIRO sunt brandurile de care se leaga afacerile lui Badea. Foarte bogat, cu o avere estimata la 160 de milioane de euro, presedintele Consiliului de Administratie de la Dinamo seamana mult cu George Copos atunci cand trebuie sa cheltuiasca. Banii pe care el trebuie sa ii verse anual in contul lui Dinamo ajung mereu ultimii, cu intarzieri serioase. A adus la club, ca sponsori sau cumparatori de reclama
, aproape toate companiile in care este implicat. Diversitatea afacerilor si legatura cu firme importante la nivel mondial par sa fie garantiile linistii afacerilor personale inclusiv in perioade de criza. Presedinte modern si cu relatii tari in MI, actualmente MIRA, a strabatut zambind toate conflictele in care a fost implicat. Se afla in relatii reci cu Cristi Borcea si Vasile Turcu, pe care ii dispretuieste sincer, dar pe care ii tolereaza condescendent. Uneori, atunci cand acestia uita de ce MI-ul i-a adus si ii tine la club, ii mai scutura putin. Ultima data i-a facut "trompete", maximum de agresivitate verbala la un om educat, cu umor, dar extrem de pragmatic. Foarte apropiat de Cornel Dinu, al carui sfat este important pentru Badea. Altfel, daca Dinamo este clubul a carui arhiva
ar trebui, probabil, mutata la DNA, Badea nu a fost niciodata implicat personal in afacerile murdare din spatele transferurilor de jucatori.