"Visez sa ne trezim"

Domnule Ioan Gyuri Pascu, albumul pe care l-ati lansat ieri se intituleaza "Stangul de a visa". Inteleg ca nu-l mai are si pe dreptul, dar ce viseaza vrabia romaneasca, malai, euro, NATO? - Nu prea mai viseaza, aici e partea trista. Ar fi bine sa viseze, ca daca visezi ceva multa vreme, s-ar putea sa se si implineasca. E putin probabil sa intalnesti pestisorul de aur, dar, daca se nimereste, e bine sa ai trei dorinte la tine, sa nu te prinda nepregatit. Oamenii sunt astazi suparati, au probleme, isi fac griji. Ori iti faci griji, ori nu, tot se intampla ce trebuie sa ti se intample. Era o vreme cand ma gandeam: "Daca, intr-o zi, nu voi avea bani sa platesc telefonul?" Si a mai trecut ceva timp si exact asta am patit. - Sunt ai nostri specialisti in visatul cu ochii deschisi? - Ori fi fost, dar s-au schimbat. Ai nostri sunt specialisti in Miorita. Ar trebui sa mai inventam si alte balade, sa nu cumva sa fie omorati si ceilalti doi ciobani. Care e chestia cu romanii: gandesc si cand ar trebui sa simta. Pana acum era lozinca "Noi muncim, nu gandim". Acum gandim prea mult. Si-n loc sa ne intrebam "Cum sa fac, sa reusesc?", altceva ne preocupa: "Eu n-am, Georgescu de ce sa aiba?". Isi cumpara un gospodar o Dacie noua, vine alt gospodar, sa i-o zgarie. "Din greseala..." E adevarat, sunt si multi oameni seriosi in tara asta, trebuie doar sa-i gasesti. Nu in politica, in orice caz. Eu n-as putea sa fac politica nici daca mi-as dori, singura forma de minciuna pe care o cunosc e arta. Dar e o minciuna atat de frumoasa, ca te duce la adevarul absolut. Politica de berarie, ca la Caragiale, e draguta. Stai cu prietenii si te incingi. - Care sunt pericolele care pandesc visele romanilor? - Robotizarea. Omul se uita prin tine pe strada, trebuie sa intri bine in el ca sa-ti dea buna ziua. Si mai e manipularea pozitiva, care ne arata tot felul de lucruri minunate. Si, cu toate astea, nimic nu e ceea ce pare a fi. Si ne mai confruntam cu clasica dilema: cand minte si cand suflet? Plus ca romanul are inversunare si la bucurie, si la tristete. E patimas, are firea pasionala. - Si cu robotizarea cum ramane? - Suntem niste "ciuborgi" cu parte de om. Si cu circuite care se mai si ard. Jumatate om, jumatate robot, calare pe jumatate de iepure schiop. Pe care, la sfarsit, il mancam. Poti schimba caracterul unui om, dar nu si temperamentul. Probabil ca la asta se referea proverbul cu lupul si naravul. Caracterul se cizeleaza in timp, temperamentul nu prea. Ar trebui, in loc sa fim tristi, sa ne bucuram mai tare de atuurile pe care le are natia: locul in care am apucat sa traim si inteligenta care exista. Si datorita careia ne descurcam. Romanul se descurca si daca-i dai 2 milioane, iar intretinerea e 3. Poate ca tocmai de asta arata asa economia, ca sa ne provoace inteligenta si imaginatia... Noi ne tot aliniem, ba la standarde, ba la preturi. De ce nu ne aliniem si cu productivitatea, cu salariile? Ne aliniem cu capu-n jos. E Tara lu' Invers. - Am vorbit de visele romanilor, in general. Gyuri Pascu ce vise are? - Visez sa ne trezim. Si sa ne bazam pe ceea ce poate face fiecare in ograda lui. Asta se va vedea imediat. - Povestiti-mi un vis din copilarie care v-a ramas in minte... - Visam ca joc intr-un film la Hollywood si, desi nu stiam engleza, vorbeam foarte coerent. Alegeam intotdeauna personajul cel mai barosan. Si mai aveam un vis-incercare, pe care l-am pus si pe coperta acestui album: urcam un deal si incercam sa prind linia orizontului. Acest vis a ajuns, peste ani, un fel de motto al meu. De atins, nu pot sa ating orizontul, dar incerc sa fiu cu degetul cat mai aproape. Si fetita mea crede ca poate tine luna in mana, cat stelele sunt exact cat le vedem de mari. Ar trebui sa avem incredere in copii si sa invatam de la ei. Scrie si pe album: "Cat de asemanatoare sunt copilaria si infinitul!" Doua lucruri as prelungi la infinit: copilaria si Craciunul. Craciunul, cu acea bunatate a lui. Daca am vrea sa fie Craciun tot timpul, ar fi. Dar vrem? - Cum suna visul dumneavoastra muzical, albumul? - Incearca sa le explice oamenilor ca realitatea, asa cum o vedem, nu e chiar realitate. Sunt si alte lucruri, destul de multe, care ne pot tine in viata si, pe deasupra, si sanatosi la cap. E un fel de anti-Miorita, pe care o apreciez numai din punct de vedere literar. Eu sper ca romanii vor lua intr-o zi fluierele de la capul ciobanasului si vor canta la ele. Si cu jale, si cu dor, dar si cu bucurie. De data asta sunt si mandru de versurile mele. Am vrut sa ma salvez, cu acest disc, si am reusit. As vrea sa-i salvez si pe altii. Cu fiecare cantec, cu fiecare text, capatam o stare buna de care ma bucuram. Un drog natural, care nu costa bani si nu creeaza dependenta. - E adevarat ca sunteti o persoana diametral opus celei pe care o vede publicul la spectacolele Divertis? - Mult timp am fost. Eram suficient de trist incat sa pot fi vesel pe scena. In general, nu-mi place sa amestec personajul cu omul. Am invatat, insa, un lucru: am devenit un bun de larg consum, ca frigiderul sau aspiratorul. Lumea striga tot felul de lucruri dupa mine pe strada. Sunt multi actori care isi poarta personajul si pe strada. Eu ma bucur sa fiu luat ca om. Imi place foarte mult sa fac pe scena ceea ce fac, iar acasa - sa nu fac nimic din ceea ce fac pe scena. - Vorbind despre ceea ce faceti pe scena, cum va doriti sa plece spectatorii de la concertul de maine, de la Sala Palatului? - Cum au plecat de la toate concertele de pana acum: ca de la o petrecere la care am cantat impreuna. Nu se simte doar din sala cat esti de sincer, se simte si de pe scena podul acela energetic, legatura pe care ai creat-o cu omul din fata ta. Spectatorul vede ca ti s-a dezacordat chitara si ca o acordezi la loc, ca ai uitat trei versuri. Atmosfera este foarte destinsa, nu facem instructie cu publicul, sa ridice mainile, sa cante, sa aplaude. Face ce vrea. Nu e prea grozav sa arunce cu rosii in tine, totusi... Acum nu-si mai permite. E buna si tranzitia asta la ceva: scapa artistii neloviti. Oricum, la concertele noastre, oamenii stiu exact la ce vin: 10 piese de pe albumul nou, hit-uri vechi, mai radem si niste blues-uri... Intotdeauna au parte de distractie si sinceritate. - Divertis e un barometru al rasului. Cum a evoluat umorul la romani in ultimii ani? - Atat umorul, cat si alte forme de arta, au intrat dupa '89 intr-o criza de limbaj, pentru ca a intervenit libertatea de exprimare. Am fost invatati sa vorbim in metafore, nu mai stim acum sa vorbim direct, deschis. E faza de alegere: ori chestii extrem de concrete, ori ironia parodica a lui Sancho Panza. - Se spune ca exista lucruri cu care, totusi, nu se glumeste. In ceea ce va priveste, care sunt acestea? - Eu unul nu cred ca exista asa ceva. Gluma nu desfiinteaza nimic, dimpotriva, mai pune o caramida.